M-a lasat

A plecat. Am plans dupa el. Cam tarziu cred, dar a durat nitel pana sa imi dau seama ca lipseshte. Nu eram in relatii chiar atat de bune. In ultimul timp nici nu ne mai consultam reciproc, nici nu ne mai observam, eram ca doi straini. Dimineata nici nu il bagam in seama, la munca uitam cu totul ca exista, iar seara cand ajugeam acasa voiam doar sa fac un dush si sa dorm. Asa ca, ruptura era iminenta.

Acum, va trebui sa ma obishnuiesc cu ideea ca am ramas singur. Probabil ca o sa ii duc dorul, sau poate o sa imi aduc aminte de el cand o sa am nevoie. Nu pot sa zic ca tineam mult unul la celalalt, dar ne obishnuisem impreuna si … era ca un fel de simbioza.

Mi-am dat seama ca totushi nu m-a lasat. Nu era chiar asha de rau. Au fost nishte zile de o caldura innebunitoare si caldura cred ca l-a dat gata. Probabil a incercat sa imi atraga atentia sa nu mai stam atat de mult in soare, dar nu l-am ascultat. Asta este, ma voi obishnui pana la urma cu lipsa lui.

M-am gandit sa scriu acest epitaf in memoria celui mai bun prieten al meu, Neuronul, care a parasit lumea aceasta atat de rapid, lasandu-ma singur si fara ajutor in viata.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: