De la mare
Asaaaa…de vreo 5 zile la mare, poze putine, cafea si mai putina, relaxare, zgomot de valuri, peisaje frumoase,
Nu ma descurc cu porcaria asta de galerie de la wordpress, asa ca va zic din aduceri aminte (in cateva cuvinte…cine-si mai aduce aminte de unde e are o bere).
Am plecat spre mare sambata pe la 9 dimineata, cu gandul ca trebuia sa mergem pe la Amara (langa Slobozia). Am mers pe autostrada binisor pana la Drajna, apoi am avut parte de un drumeag destul de bun pana la Amara. Pe acolo am descoperit ca este patria libelulelor (vezi poza 1). Bineinteles, si a vrabiilor (poza 2), ca doar acolo unde este mancare destula, hop si ele. Dupa o pauza binemeritata, am luat-o frumos spre Calarasi ca tocmai fusesem anuntati ca pe A2 era mare accident si coada se intindea pe vreo 10 km, asa ca , natural, am gasit solutia salvatoare: “Hai sa trecem Dunarea cu bacul, ca si asa nu am fost niciodata. Fis si zacut. Pe drum am avut parte de avioane care aterizau pe langa drum si de drumuri atat de drepte incat am crezut ca este o greseala a cartografului care a tras o linie dreapta intre Drajna si Calarasi (bine, sa o zicem p-aia dreapta, de fapt am crezut ca era beat).
In fine, dupa ceva timp am ajuns la bac, am asteptat cam o ora intr-o caldura de-a dreptul molesitoare, a fost frumos si pe bac, am vazut un fel de insula cu cateva colonii de pescarusi si de ciori, iar cand am trecut pe malul celalalt, ei bine, am crezut ca am trecut in alta tara. In tara de care mai citeam prin povesti, cu pescari si campuri de vita de vie cat vezi cu ochii, cu dealuri desertice si totusi cu cu multa verdeata. Era totul atat de mort si totusi simteai viata cu decurge la o rata mult mai mica decat cea a noastra. Stau acum si ma intreb daca oamenii aia se grabesc vreodata. Scurt pe doi, am ocolit A2 si Cernavoda si Medgidia prin sud, printr-un peisaj superb dar cu drumuri mai putin bune. Am uitat sa fac poza la anuntul primarie ca se incepe “pietruirea strazilor”. Nu, nu asfaltarea, ci pietruirea 🙂
Asaaaa…am fost si prin Adamclisi, dar nu mai puteam sta foarte mult, deja termometrul de la bord arata 46-47 de grade cand stateam in soare si cam 38 la viteza mare. Oricum, ne-am oprit sa vedem ruinele cetatii si monumentul.
Am reusit pe seara sa ajungem unde ne cazasem, in Navodari.
Si ca sa o mai scurtez, ca sunt in vacanta si nu am chef de scris: Am iesit pe plaja, am admirat frumusetile naturii, si valurile cam de juma de metru, doritorii de adrenalina cu parapanta (sau paraski, sau ceva de genul). Am reusit abia joi sa ne trezim destul de devreme incat sa prindem si noi un rasarit (si nici ala macar asa cum imi dorem eu, ca soarele deja terminase baia in mare cand am ajuns noi pe plaja). Dar deh, mai sunt zile. vreo 9 sper :D.
Putin mai in larg era un teritoriu de pescuit, ingradit si din care la ora 7 deja pescarii se intorceau cu prada pentru restaurantul cu specific pescaresc de pe plaja.
Pentru cei care cred ca “Marea Neagra sucks”, am gasit vreo doua locuir (pe care nu vreau sa vi le spun) unde marea este clara, limpede si curata. si unde am vazut si crabi de vreo 3 feluri (pe doi ii aveti si in poze), bancuri de puiet de peste , de scoici si meduze (cred de fapt ca asta este o gradinita a marii, ca astazi venise si o trupa de puradei cu domnisoarele educatoare).
Anyway, p-aici sunt pozele, urarile mele de bine pentru voi si promisiunea ca mai revin cu poze peste cateva zile, ca eu ma duc in locul unde pe harta ar trebui sa scrie “Here be dragons”.
Încercări 
pai de-acum, de la navodari in sus ce mai ai sanse sa gasesti un loc mai slobod. ca-n rest, e compromis si cocalarit tot litoralul. misto ultima poza.
Hai ca parca si 2 Mai mai merge inca oarecum (sunt zone cel putin). Multumesc pentru aprecieri…e ilogic ca din 200 de poze sa nu iasa macar una mai acatarii.