Linistea. 1.

Am plecat cu gandul sa vin la tine. Pe drum cautam o oglinda in care sa ma vad. Sa am parul ravasit cum iti place si sa vad daca sacoul imi sta cu gulerul un pic ridicat in dreapta asa cum mi-l aranjezi de fiecare data. Nu am gasit nici o oglinda. Toate in care ma oglindeam erau doar poze ale peisajului din spatele meu.
Am intrat pe strada ta si mi-am adus aminte ca mai ai inca o ora pana te intorci de la munca. M-am dus sa ma plimb, sa ma uit, sa caut ceva. Am pierdut timpul plimbandu-ma prin parc. M-am asezat pe o banca si am stat. Un cuplu de indragostiti s-au oprit langa mine si s-au asezat pe banca mea. Nu au intrebat nimic, doar s-au asezat. Au inceput sa se sarute si sa vorbeasca vrute si nevrute. Ce prostii pot spune doi indragostiti doar de dragul de a se auzi unul pe celalalt. Iti aduci aminte, asa eram si noi odata. De mult, tare de mult…
M-am ridicat si am inceput sa ma plimb agale pe aleile parcului. In jurul meu, vantul facea copacii sa planga dupa frunzele ruginii ce cadeau. Si cadeau. Atmosfera deloc placuta ma imbia sa vin la tine. Sa vin la omul drag caruia ii oferisem tot ce aveam. Si care a luat tot fara sa spuna macar un multumesc. Ma hotarasem sa vin si ma indreptam incet catre iesirea dinspre blocul tau cand am vazut o licarire rosie pe o banca. Mi-a atras atentia. Nu stiu de ce, vazusem atatea in cei 2 ani de cand bateam parcul incat nu stiu ce ar fi putut sa ma scoata din ritmul si nepasarea mea. Poate plansul. Licarirea rosie plangea. M-am apropiat precaut. Suspinele si lacrimile care i se scurgeau pe obraji ma loveau direct in inima dar stiam ca nu am cum sa o ajut. Am sperat insa, ca de fiecare data cand mi s-a intamplat. I-am vorbit bland si am avut un soc atunci cand si-a ridicat ochii rosii catre mine. Avea cei mai frumosi ochi caprui. Mi-aduceau aminte de tine. De privirile triste pe care mi le-ai aruncat la inceput. De privirea care m-a indragostit de tine. S-a uitat cu recunostinta in ochi. Parca nu ii venea sa creada ca ma vede. La fel cum mie nu imi venea sa cred ca ma aude si ma vede. M-am asezat langa ea si am imbiat-o sa imi spuna povestea. Nu mi-a spus decat “ne-am certat, m-a lovit si m-a lasat plangand acasa”. Si dimineata s-a trezit in parc, dar parea ca nimeni nu o mai baga in seama. Era ca si cum totul o ignora.
I-am vorbit cat am putut de bland, sa nu o sochez. I-am spus povestea mea fara sa spun deznodamantul. Cand am terminat ma privea de parca eram nebun. Dupa aproape 2 ani de singuratate, chiar ma simteam un pic nebun. Sau poate eram. Si nu imi mai dadeam seama. Am invitat-o la o plimbare. A acceptat si am inceput sa ii fac turul parcului. Nu stiam ce spun, dar vorbeam si ma asculta. Se intamplase pentru ea cu cateva zile in urma si nu stia ce sa faca. Ne-am plimbat timp de cateva ore si am dus-o incet spre cimitir. Aproape fara sa isi dea seama am intrat si ne plimbam deja printre morminte cand m-a intrebat ce cautam acolo. Era speriata. I-am spus ca vreau sa ii arat ceva. Ne-am oprit la locul unde eram ingropat si i-am aratat numele de pe mormant. M-a crezut doar cand a vazut ca poza incrustata in marmura era a mea.
Am cautat morminte proaspete si am gasit unul, cu cateva frezii asezate intr-un borcan sub cruce. A inceput sa planga si sa urle si sa ma loveasca. A durut mai mult ca nu aveam cum sa o ajut sa treaca peste durerea pricinuita de lucrul pe care era necesar sa-l afle.
In aproape 2 ani nu mai gasisem pe nimeni. Eram doar o fantoma care bantuia parcul si se plictisea in singuratate sau ascultand discutiile oamenilor veniti sa se relaxeze. Nu mancam, nu dormeam, nu mai era nimeni ca mine. Pana acum.
A plecat de langa mine, am cautat-o dar o pierdusem deja. M-am resemnat cu ideea ca o sa imi petrec restul…restul chinului singur.
Dupa 2 zile am intalnit-o din nou. Rochia rosie i se potrivea atat de bine chipului ei trist si pierdut. Era o frumusete cum rar mai vezi. Abia in acea zi am stat de vorba mai pe indelete. I-am povestit cum aflasem ce mi se intamplase. Am stat ore intregi urland la tine fara ca tu sa ma auzi, am stat ore intregi privindu-te, si au fost ore petrecute cu spor. I-am povestit cum la un moment dat te-ai decis sa te sinucizi si ai vrut sa lasi o scrisoare in care sa explici totul. Si cum din scrisoarea aceea am inteles ca de fapt doar te-ai folosit de mine si ca nu ai simtit vreodata nimic. Ai explicat cum am fost doar un prost de care te-ai saturat si nu stiai cum sa scapi. Si ai ales metoda cea mai la indemana. Nu imi aduc aminte de momentul cand ne-am certat si tu ai plecat in bucatarie, nu imi aduc aminte de momentul cand te-ai intors cu cutitul subtire pe care il luasem de mult ce mi-a placut si de bine ce taia. Nu imi aduc aminte cand te-ai apropiat de mine (eram la calculator) si mi l-ai infipt direct in inima. Probabil ar trebui sa multumesc studiilor tale de medicina pentru faptul ca nu m-am chinuit.
Cand am terminat de povestit era ingrozita. Si m-a rugat sa incercam sa aflam ce s-a intamplat cu ea… Nu am putut sa o refuz, asa ca am plecat spre apartamentul ei. Am mers ceva timp si am vorbit, am povestit mai mult eu, ea era tacuta. La un moment dat ne-am oprit. Am simtit cum ma trece un fior cand am realizat ca eram in fata blocului in care stateai tu. Si am urcat. Ne-am oprit la etajul tau si atunci cand s-a oprit in fata apartamentului pe care il stiam atat de bine am simtit cu ma cuprinde un val de furie si simteam nevoia sa sparg ceva. Cred ca a simtit, pentru ca s-a intors spre mine si s-a uitat curioasa…

4 comments
  1. lumi said:

    Dumnezeule… scrii super adevarat …

  2. michell said:

    m-ai lasat fara cuvinte….super

  3. Mi-au placut comentariile tale de pe blogul lui Daurel si am nimerit aici.Mi-am propus sa citesc curand aeasta nuvela ce s-a dorit roman.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: