Linistea. 4.

Am deschis ochii deranjat de niște sunete nenaturale. M-am ridicat și am privit orizontul ce arăta primele semne ale incendiului de dincolo, realizând că azi nu este ziua în care voi putea admira în voie priveliștea cea mai plăcută sufletului meu. Atunci am auzit pași și o voce feminină și tristă șoptind către mine:
– Nu vrei să te arunci chiar acum, nu? Măcar nu face asta în fața mea, nu am nevoie de asta acum.
Pe moment am fost bulversat. Mă simțeam ca și cum cineva mi-ar fi intrat în casă și s-ar fi așezat la masa mea fără să îmi ceară voie. Am ridicat privirea către locul de unde venea vocea și … am rămas surprins când am văzut o frezie galbenă chiar in dreptul ochilor mei.
– O floare să îți mai aline sufletul. Pe mine mă liniștește mirosul freziilor.
– Pe vremea mea, bărbații obișnuiau să ofere flori, nu fetele!
– Vremea noastră trece și vin altele din urmă. Te vei obișnui cu schimbările. În timp.
Nu părea să aibă mai mult de 25 de ani și totuși vocea îi trăda maturitatea. Sau încercările prin care a trecut. Nu știu cât timp am stat să o privesc, să-i analizez fiecare trăsătură, dar cel mai mult m-a frapat privirea. Rămăsese tristă și parcă pierdută în alte orizonturi, prea depărtate de cel în care se afla fizic. Părul negru i se revărsa pe umeri şi îi înconjura faţa rotundă. Am invitat-o să stea lânga mine și m-a refuzat.
– Am rău de înălţime. Faptul că te văd acolo este deja prea mult pentru mine.
M-am ridicat de pe marginea falezei şi m-am indreptat către ea.
– Hai să mergem pe plajă. E plăcut acum de dimineaţă.
M-a luat de mână şi am plecat spre plajă, ca şi cum nu ne-am fi cunoscut de doar 5 minute.

—————————————–

A fost ultima dată când am mai fost singur la mare.

—————————————–

După 2 luni s-a mutat la mine. După alte 3 ne-am căsatorit. La 9 luni după ce ne cunoscusem, m-a ucis şi a făcut să pară că am surprins hoţii în casă, că aceştia s-au speriat şi am fost omorât. Planul ei fusese perfect. Nici nu mă aşteptam să fie altfel. Mă îndrăgostisem de ea mai ales pentru inteligenţa de care dădea dovadă. Totul era calculat din punctul ei de vedere. Totul. Mai mult chiar decât îmi închipuisem eu.

Cum aş fi putut şti că mă urmărise cu câteva luni înainte de a ne cunoaşte? Că ştia deja lucrurile care îmi plac, locurile în care mă simt bine, tipul de femei după care mă uit. Mă cunoştea mai bine decât mă cunoşteam eu însumi.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: