Roşii coapte cu ceapă

Aproape terminasem noi de făcut grătarul, când ne-am dat seama că nu avem cu ce să înlesnim alunecarea bucăţilor suculente de carne întru îndoparea hulpavnicilor care priveau cu ochii înceţoşaţi de foame deja. Şi cum o salată nu se face doar din roşii şi ceapă (singurele legume pe care le aveam în afară de porc), îmi zice colega de bucătărit: “Aruncă roşiile celea pe grătar şi eu mă apuc să tai ceapa!”
Doar nu eram nebun să ies din ordinele atât de stricte, încât fără să gândesc am făcut ce mi-a fost sugerat cu atâta blândeţe si miere în glas.
Am lăsat cele 4 roşii să se umple bine de căldura binefăcătoare a jarului aproape stins, timp în care am mai degustat (aşa se zice la noi când bei cu înghiţituri mici) din palinca luată cu ceva timp înainte de la producători autorizaţi de prin Valea Prahovei. Am mai întors din când în cand cele 8 roşii până când am ajuns la concluzia că trebuie scoase de pe foc: “Sunt gata, tu nu vezi, vrei să se carbonizeze, scoate-le că se usucă de tot!”. Am scos cele 4 din cele 8 roşii pe o farfurie, iar 4 cred că au dispărut într-un univers paralel (oricum, foarte bună palinca, ne pregătim să mai luam weekendul care vine).
Am decojit roşiile, le-am tocat mărunt (cubuleţe cu latura de 6-7 milimetri) şi le-am amestecat cu 2 cepe nu foarte mari tăiate solzişori (cum nu mi-au mai reuşit solzişorii din cauza “oboselii”, a fost tocată mărunt – cât de cât). Asezonate cu o ţâră de piper, o leacă de sare (după părerea mea ar fi mers şi câţiva solzişori de iuşcă), stropite cu nişte ulei şi zeamă de lămâie să nu pice greu, a fost o salată memorabilă pentru orice fel de carne.

Ei şi de atunci a intrat în folclor şi facem salata asta cam la fiecare grătar.

Să recapitulăm?
Câteva roşii coapte la foc până se pătrund bine, câteva cepe, niţel ardei iute, sare, piper, ulei şi zeamă de lămâie. Roşiile se decojesc, se taie cubuleţe şi se pun peste ceapa deja tăiată. Se amestecă şi se serveşte ca garnitură la fripturi şi nu numai.

P.S. Merge şi cu ceapă coaptă, dar pentru cei care nu au probleme cu stomacul, ficatul, bila şi alte treburi din astea. Şi mi se suflă din public cum că ar mai merge aruncat la mişto pe deasupra şi nişte pătrunjel verde tocat. Dar musai să fie proaspăt cules din grădină.

2 comments
  1. – E bun si patrunjelul, dar parca mararul e mai aromant !

    Asta-i dintr-un alt public !
    Ce sa-i faci – de gustibus ! :))

  2. Eh. De gustibus non disputandum, dar mie nu imi prea place mararul…am senzatia ca are gust de mucegai. Si nu din cel nobil😛

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: