Idealuri, planuri cincinale.

Cunoaşteţi vechea întrebare: “Unde te vezi peste 5 ani?” ?

Toţi, dar absolut toţi cei cu care am vorbit se vedeau mari patroni, directori generali, şefi de departamente la multinaţionale şi alte chestii care “te-ar da jos de pe căcat”. Am avut parte inclusiv de răspunsuri de genul “Eu vreau să fac marketingul pentru Sephora, că e super tare să mergi toată ziua prin mall-uri şi să stai la cafele”. Ok, e de înţeles, ai o singură viaţă şi îţi doreşti să faci lucrurile care te fac fericit(ă) şi visezi la ele, îţi doreşti cu toată fiinţa ta să se împlinească. E normal. Cariera e pe primul loc pentru majoritatea oamenilor.

Dar de ce te uiţi la mine ca un bou când îţi spun că peste 5 ani sper să ma pot retrage la ţară şi să am pentru următorii ani o viaţă liniştită şi cât mai departe de nebunia de la oraş? De ce ai impresia că ştii mai bine ce vreau eu? De ce mă iei peste picior spunându-mi câţi bani aş putea să fac mergând pe drumul pe care mi-l arăţi tu? De ce consideri că nu pot fi fericit decât trăind între complexaţi ca tine al căror unic scop este să fie recompensaţi material (adică da, să primească bani) pentru dedicarea de care dau dovadă stând câte 14 ore la muncă?

Dacă te plimbi prin firmă afectat şi cu gândurile aiurea nu o să mă păcăleşti să te compătimesc. Dacă o să vreau să fac o glumă cu tine şi o să trebuiască să o repet pentru că nu o înţelegi, nu o să fac lucrul ăsta de fiecare dată. La un moment dat, nu o să mai glumesc cu tine. Şi dacă ai impresia ca te ignor, nu veni la mine să încerci să mă provoci la o discuţie. Iar dacă ai nevoie de ceva de la mine, vino şi spune-mi asta, nu încerca să mă ajuţi în vreun fel ca să consider mai târziu că îţi sunt dator.

M-am săturat să îmi tot fac nervi din cauza unor cretini ca tine. Te uiţi la mine ca un idiot când spun că asta-seară vreau să mă duc în parc să privesc cerul că nu e înnorat. Nu mă simt în largul meu în club, te deranjează asta? De ce îţi doreşti să fiu ca tine? Ţii neapărat să ai pe cineva care să te mănânce de cur cum faci tu cu ceilalţi “prieteni” ai tăi?

Da, îmi place să mă duc la munte să mă plimb, să fac poze, să văd peisaje superbe, sălbatice şi care îmi taie respiraţia. Îmi place să merg pe munte în bocanci până când fac bătături, să ajung seara acasă îngheţat şi să simt mai bine gustul dulce al vinului fiert băut în faţa sobei pe semiîntunericul care deja te adoarme pe la ora 9 seara. Nu, nu mă duc la munte în weekend ca să ies doar seara din casă şi să fug în discotecă. “Că e mai cul la Sinaia”. Să te duci tu la Sinaia. Şi în Poiană.

Iar dacă mai spui că sunt nebun pentru că îmi doresc să mă retrag la ţară peste câţiva ani, să trăiesc liniştit, s-ar putea să sar peste respectul colegial şi să îţi zbor dinţii cu bocancul fără pic de regrete.

2 comments
  1. Inka said:

    Oricum spui tu ca e bine, va fi. Ai incredere in tine!

  2. Capitanu said:

    Am. Am învăţat să am🙂. Şi chiar dacă nu ar fi, e alegerea mea şi trebuie să o accept, nu să o regret.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: