Archive

Poze&Fun

Așaaaa…Acu vreo lună s-a aicuat pe la noi pe lângă firmă o pisicuță. O scumpete, cam fricoasă, probabil speriată de oameni. Bineînțeles a știut imediat să se apropie de noi și să ne intre în suflet, așa că în scurt timp toată lumea avea grijă de ea, am îngrășat-o și am pus-o pe picioare. Ne-a răsplătit cu multă dragoste și cu o stare de spirit generală bună. Se vedea pe fețele tuturor colegilor cum începeau să zâmbească atunci când o vedeau ce giumbușlucuri face, chiar și colegii care nu sunt atașați de pisici.
No bun, păcat că într-o sâmbătă a trebuit să o iau să o duc la țară că i se pusese pata omului căruia nu îi plac animalele din firma noastră (da, există și specimene din astea, însă sunt tare curios cum au reușit să evolueze de la stadiul de maimuță). Păcat pentru noi, pentru că micuța Kitty a avut grijă ca din prima zi să se bage pe sub pielea alor mei. Deja după vreo 4 ore de când am dus-o la țară dormea pe umărul maică-mii, iar a doua zi era oaspetele găzduit la tata la piept, între pulover și vestă. Mai jos o vedeți în toată splendoarea 🙂

Testiculența a fost că în aceeași zi, taică-miu a aflat că un vecin are de vânzare nește pui de câine. Talie mică. Ciobănesc mioritic. Și i-a plăcut lui de unul dintre ei când s-a dus să-i vadă. Și l-a luat, că de mult își dorește să aibă un monstru pe lângă el (altul în afară de mine). Și apăi dragii mei, când am ajuns cu mâța-n curte, am văzut și puiul de mioritic care deja e cât motanul nostru de 7 ani 🙂

Eh, weekendul trecut i-am făcut cotețul. Cât timp am lucrat, toate lemnele pe care aveam nerușinarea să le pun pe jos începeau să fie roase de monstru.
Weekendul ăsta, orice treabă aveam, cățelușa era lipita de pantalonii mei cu dinții, mârâia și trăgea de ei. Am spart niște bușteni de grătar…ce, credeți că am scăpat de ea din preajmă? Dacă bușteanul era cât ea, l-a luat la ros dintr-o parte. Coada toporului…LEMN !!! YEEEE…a trebuit să mă duc doar vreo 30 de secunde până în atelier și când m-am intors deja ronțăia de zor la mâner.

Ca să nu mai zic că cele 2 patrupede de mai sus (Kitty și Pufa) au devenit bune prietene, își fură mâncarea una alteia, se joacă într-o disperare prin toată curtea și fac în aceeași ladă cu nisip (mda, câine care face în lada cu nisip mai rar găsești). Iar eu am paznic feroce pentru atelier 🙂

Ce să mai zic, au fost două weekenduri excelente, și în care am mai aflat și că vinul de anul ăsta, chiar dacă e destul de puțin, va trebui îndoit cu apă ca să poată fi băut 🙂

Și sper ca pe 6 decembrie să se împlinească și berbecul la groapă la care visăm și eu și taică-miu de ceva timp.

Advertisements

Se pare ca Apple a recunoscut neoficial că există probleme cu calitatea semnalului la Iphone 4 atunci când acesta este atins de corpul uman. Prin urmare, a fost găsită și soluția:

Azi-dimineaţă. În Ştefăneşti. Frumos.

Şi asta pe autostradă, făcută de alt coleg.
Autostradă

Se asfaltează. Drumul Regelui devine DN 67C şi atât.

Deja Romstrade a început lucrările de consolidare. Păcat. Era o zonă frumoasă şi prea puţin locuită. Şi probabil că nu o să mai mănânc papanaşii aceia demenţial de buni la Obârşia Lotrului niciodată. Şi nici ciorba servită direct din oală. Şi probabil că o să fie la fel ca Rânca tot drumul. Plin de nesimţiţi care nu se oboseau să strângă mizeriile rămase de la grătare.

Şi asta din ce motiv?

Doar pentru că Rânca a devenit o staţiune. Staţiune în care mulţi ştabi au cumpărat terenuri, şi-au făcut case, iar apoi au tras bine sforile în CNADNR să le asfalteze zona pentru a intra cu maşinile lor “de teren” (X5, X6, Q7) fără să aibă nicio grijă.

Transalpina era (şi pentru puţin timp încă mai este) un drum pe care se putea merge cu Loganul. Sau cu orice altă maşină cu garda la sol mai mare de 13 cm. Priveliştea este absolut superbă. Cu mult mai frumoasă decât Transfăgărăşanul.

Transalpina 1

Peisaje indescriptibile vor fi doar o amintire privită prin fumul trist al grătarelor, iar liniştea pe care am întâlnit-o în acea zonă va rămâne doar în memoria celor care au fost când era înca un teritoriu nedescoperit de orăşenii comozi şi proşti. Să sperăm doar că dezvoltatorii imobiliari nu vor ajunge prea curând în acele zone. Nu cred că îşi doreşte nimeni să vadă titlu în ziare: “Parcul de distracţii aflat la cea mai mare înălţime din lume” sau “Six Flags Mexico detronat de Transalpina Parc”.

Stana parasita

Pentru posteritate, va rămâne Transalpina în minţile celor ce au trecut pe acolo şi peisajele sălbatice prinse în poze ne vor face să ne aducem aminte cu drag de ea.

Odihneşte-te în pace…

panorama_transalpina