Archive

Retete

Rețeta-i simplă. Cartofi, făină, ouă. Poate parmezan, sare. E simplu de făcut.
Iei un kil de cartofi și îi fierbi în coajă. Îi cureți, îi zdrobești și adaugi 3 ouă (crude și fără coajă). Începi să amesteci și să pui făină. Și te oprești doar atunci când coca nu se mai lipește de mâini și o poți modela. Nu te lua după rețetele care îți spun că trebuie o cantitate exactă de făină. Depinde de tipul de cartofi, de câtă apă absorb ei la fiert, de ouă. Am învățat asta după ce am facut de vreo 2-3 ori respectând rețete.
Arunci făina pe un fund de lemn sau pe blat și formezi șerpișori nu mai groși de un deget. Tai șerpișorii cam cât o aluna de pădure cu tot cu coajă.

Acum urmează partea delicată. Dacă ai răbdare, modelezi fiecare bucățică in forma de minge de rugby și o apeși cu o furculiță să capete forma clasică de gnocchi. Dacă nu ai răbdare, le lași așa cum au picat, că tot același gust o să aibă 😀

Iei o oală, o umpli cu apă și o pui la fiert. Arunci un pic de ulei înauntru, dar nu e musai.
Pui gnochi in apă. Ai grijă să nu pui chiar foarte mulți, că nu vrei să se lipească unul de altul. O să se ducă la fundul oalei. Aștepți să iasă la suprafață (2-3 minute maxim). Îi mai lași 3-4 minute să fiarbă (nu uita că e vorba de ouă crude și făină, deci vrei să se coacă, nu să îi mănânci cruzi). Îi scoți cu o spumieră sau direct în strecurătoare.

Și cam asta e. Cu ce merg? Cu branză rasă, cu ciuperci, cu sos carbonara, bolognese, cu orice. Dacă nu pui sare merg si cu sos de ciocolata, cu branza de vaci, zahăr și stafide, cu miere și nuci, cu absolut ce vrei. Pune-ți imaginația la încercare. Merg și ca găluște în supă sau în tocăniță bulgărească.

Cam așa arată niște gnocchi cu ciuperci
gnocchi
Știu, rezoluția-i proastă, dar e făcută poza cu un telefon.

Sosul nu-i greu de făcut. Iei ciuperci, le tai subțire, le arunci în tigaia în care ai pus un pic de unt și un strop de ulei, le prăjești nițel, le stingi cu sos de soia, cu niște oțet balsamic și un gât, două de vin roșu, arunci și o lingură de melasă (are un parfum puternic și care se potrivește bine cu ciupercile), mai dai un strop de oregano și un strop de chili (cel mai bine un ardeiaș micuț fărâmat bine de tot) și lași să scadă bine de tot. Arunci gnocchi înăuntru, amesteci 15-20 de secunde pe foc și e gata.
Pofte bune.

Dacă vine vara, vine și sezonul în care nu mai intră nici maioneza cu ou prea bine, nici mâncărurile grase rău și în care îți vine să mănânci numai chestii ușoare. Am găsit zilele trecute pe undeva pe meleagurile internetului o rețetă de maioneză din țelină. care-i simplă rău. Și urmează.

Maioneză de țelină:
Se ia o țelină, se curăță, se spală, se taie bucăți și se pune la fiert. Și o fierbi bine, până când se înmoaie. O scoți și o scurgi, o bagi într-un bol și o pasezi bine de tot până iese cremă (preferabil cu un mixer vertical). Apoi adaugi câțiva căței de usturoi (după gust), un pic de sare și câțiva stropi de lămâie si bați bine amestecul ăsta cu niște ulei de masline (nu mult, cât să fie consistența un pic spumoasă). Și ai o maioneză de te lingi pe dește și e bună rău la salata de crudități care urmează.

Salată de crudități:
Ai nevoie de morcovi, țelină (opțional și mere) și niște pătrunjel. Nu dau cantități ca depinde de gustul fiecăruia cum o faci. Cantități egale de morcovi, țelină și măr sunt bune. Pătrunjelul depinde de gust. Razi rădăcinoasele pe răzătoarea mică-mică (cât o ….da !) și mărul pe răzătoarea mai mare că altfel lasă prea multă zeamă. Le amesteci, pui nițel iaurt peste (preferabil d-ăla de oaie și bivoliță – Cedra de la Napolact) și apoi arunci în scârbă și niște maioneză de țelină. Bagi la frigider să se pătrundă bine mirosurile măcar pentru juma de oră. Și merge rece ca berea de bine, mai ales după ciorba care urmează.

Ciorbă de salată:
Îți trebuie cam așa: salată, ceapă verde, pătrunjel, leuștean, dovlecei, câteva roșii, eventual niște lobodă. Cantitățile nu sunt fixe…pui cum și cât ai. Eu am mai pus și niște inimi si pipote de pui, dar poți sa o faci și fără carne și chiar cu alte cărnuri.
Cum am făcut eu:
Am luat inimile și pipotele și le-am pus la fiert într-o oală mare (dacă pui carne, trebuie spumuită, la astea nu am avut ce să spumuiesc). Când s-au muiat bine, am pus toate legumele tocate bine, am acoperit și am lăsat juma de oră spre o oră pe foc (până s-au inmuiat dovleceii).
Am dres de sare și piper și am mâncat atunci, caldă și a fost bună. Ar fi mers și rece dar au fost inimile cam grase.

De dovleceii fierți, asezonați cu un sos din brânză făgăraș (oare când brânza de vaci amestecată cu smântână a devenit brânză Făgaraș și oare cum substantivul propriu a devenit substantiv comun?) pasată cu un avocado (copt bine, sa fie moale, nu să rămână bucăți) și cu pătrunjel tocat nu mai spun că nici nu merită sa fie numită rețetă chestia asta…e doar o mâncare foarte bună…

Ingrediente:
– 3 cepe mari
– 2 linguri ulei de masline
– 50-75 ml vin roșu dulce
– 1 lingură zahăr
– 100 ml sos de soia
– 3 linguri mari de bulion
– 1 linguriță boia iute

Se taie cepele solzișori, cât mai subțire posibil, se călesc în uleiul de masline incins. Când devin ușor aurii (fără să se ardă cumva) se pune sosul de soia amestecat cu zahărul și se amestecă bine. Se lasă la foc mic până când scade și din momentul acela se mai lasă încă 2-3 minute amestecând continuu, pentru a se carameliza ceapa. Se toarna vinul amestecat cu bulionul și cu boiaua și se mai lasă cam 5 minute pe foc, amestecând ușor să nu se prindă.

Hint 1: Dacă sosul de soia nu este sărat (raritate), se pune și sare dupa gustul fiecăruia.
Hint 2: Dacă bulionul nu este acrișor (raritate 2), se pune și suc de lămâie în amestecul de final.

Eu l-am folosit la niște paste de griș fierte, amestecate cu fâșiuțe de piept de pui aruncat in teflon și a fost demențial. Iar a doua zi l-am folosit la un sandwich cu brânză. Și din nou, a fost demențial.

Mă, când iei niște creveți congelați deja decorticați din Auhăn (cum i se mai spune), ai tendința să iei vreo 7-8 căței de usturoi, să-i fărâmi bine de tot cu niște sare, să arunci în el niște ghimbir ras și să îi pui cam 150 de grame de ulei de măsline peste și vreo 3-4 linguri de lămâie și să-l iei la învrăjmășit bine cu mixerul până când se face așa, ca un sos mai gros, cam de consistența unui iaurt slab.

Arunci creveții pe care i-ai decongelat în prealabil (dacă nu ai prealabil, se poate folosi și o oală cu apă rece timp de vreo câteva ore până se decongelează micuții) în sosul respectiv și bagi recipientul în frigider (n.a. recipient= castron, oală, cutie, vas etc. în care creveții sunt acoperiți cu sosul de mai sus, numit uneori și “marinată”).

Lași recipientul cu creveții în frigider cam până când:
1. prăjești niște pâine la toaster sau la sandwich-maker;
2. aghezmuiești niște icre proaspete cu nițel ulei, oleacă de piper și niște zeamă de lămâie (200 gr icre, 150 gr ulei, o linguriță de piper negru, vreo 4-5 linguri de lămâie),
3. plângi de mila cepei roșii pe care o toci mărunt și o zvârli în icrele frecate bine cu mixerul;
4. diverse alte chestii minore și fără importanță de importanță crucială (spălat vase, băut o cafea, fumat o țigară, ieșit și cumpărat lapte, cules prietenă și alte chestii d-astea).

No, când ajungi din nou acasă, scoți creveții din frigider, incingi tigaia de teflon și arunci creveții (pe cât posibil scurși de zeamă) în tigaie și îi lași acolo cam 6 minute (pe la minutul 3 încerci să îi întorci, îți dai seama că sunt prea mici, ar dura prea mult și doar îi amesteci nițel prin tigaie de colo colo sperănd că nu o să se ardă de tot). În timpul ăsta când se fac creveții, iei marinata rămasă și o amesteci cu 100 gr de smântână groasă de țară (sau de hypermarket, că deh) până când se omogenizează bine sosul.

Scoți creveții din tigaie, preferabil dupa ce întâi scurgi uleiul rămas că e cam grețos. Îi pui pe farfurie, torni sosul rece peste ei și băgați în voi ca sparții (considerând că mâncarea asta ai făcut-o ca să o impresionezi pe gajică, crede-mă pe cuvânt că o să reușești :D).
No, aci merge un vin alb, demisec sau sec. Care la noi să fie pe gustul fiecăruia. Eu unul sunt mai țicnit de fel, eu l-aș bea cu un Old Boatman (care-i dulce rău, ai senzația că plânge Ovidiu de vreo 12 ani, dar e mai bine – părerea mea, hâc – :D)

Ei, da. Țigara de după o să aibă un cu totul și cu totul alt înțeles!

300 gr pastramă de oaie
1 kg spanac (ștevie)
1 cutie roșii tocate
1 cana suc de roșii
4 linguri orez
4 cepe
4 linguri ulei de masline

Se pune o cratiță cu apă și sare să dea în clocot. Spanacul (ștevia) se curăță, se spală, se pune în apă clocotită aproximativ 5 minute și apoi se scurge.
Se toacă ceapa și se pune într-o cratiță la călit împreună cu orezul în uleiul de măsline. Se lasă la foc mic până când ceapa devine transparentă și orezul ușor auriu.
Se adaugă spanacul (ștevia) scurs și tocat puțin, roșiile tocate, sucul de roșii și se lasă până fierbe orezul.
Între timp, se taie pastrama de oaie (spălată nițel să scape de sare) în cubulețe mici, se aruncă într-o tigaie (fără ulei dacă e teflon), se pune capacul și se lasă până când e gata.
Când orezul a fiert, se adaugă pastrama prajită, se amestecă și se mai lasă 3 minute.

Cum de câteva zile sunt cam singurel prin casă, m-am gandit eu că ar trebui să fac ceva de mâncare, să ofer corpului meu substanţele nutriente atât de necesare susţinerii în continuare a vieţii proprii şi personale.
Şi din gând în gând, care mai de care mai frumos şi mai gustos, am ajuns la o reţetă pe care nu am încercat-o niciodată, şi pe care nici măcar nu o cunoşeam, dar…cum ar zice un prieten de-al meu, “Cât de greu poate să fie?”.
Şi am purces spre îndeplinirea planului diabolic (MUHAHAHAHA) care consta în crearea unui fel de mâncare săţios si gustos.
Şi cum toată lumea ştie ca pentru ciorba de peşte unul din componentele necesare este porculpeştele, m-am dus să cumpăr nişte peşte care să îndeplinească unele calităţi indispensabile:
1. Să aibă gust de peşte (nu încercaţi pangasius, cod, şalău sau alte prostii din-astea aristocrate);
2. Să nu aibă oase (oricât de mult mi-ar plăcea mie gustul de peşte, renunţ la orice fel de delicatesă în momentul în care trebuie sa stau un minut la fiecare bucăţică să scot oasele);
3. Să se găsească la magazinele de pe lângă casă, duminica pe la ora 16.00.
AM ALES!!! Şprotul este peştele necesar. Seamănă cu hamsia. De fapt, nu prea ştiu care e diferenţa dintre cele 2 specii. E ăla mic care se face în general prăjit, cu sare şi mujdei de usturoi şi un pic de lămâie.

Şi acum, să vedem ce am făcut eu cu peştele ăsta.

Am pus o oală cu 5 litri de apă, am aruncat peştele dupa ce l-am spălat un pic şi l-am lăsat să fiarbă la foc mic.
Peştele
Apoi m-am apucat de legume.
Zarzavaturi
Am tăiat o ceapă in 4 bucăţi şi am pus-o in oală, sa nu se simtă peştii singurei. M-am apucat să curăţ juma de ţelină (rădăcina) şi 4 morcovi medii. Am dat legumele astea pe răzătoarea mică şi le-am aruncat în acvariul de pe foc.
Am mai luat 3 ardei graşi mari şi 3 gogoşari mai micuţi (deh, când te duci în piaţă duminica după-amiază, te mulţumeşti cu ce găseşti). Ardeii şi gogoşarii, indiferent ce ar spune diverşi bucătari şi cunoscători în ale genului, NU SE DAU PE RĂZĂTOARE. Că e greu. Se taie cubuleţe mici (cu latura cam de 5-7 mm – asta pentru ingineri). Se aruncă şi astea în piscină. Se iau şi câteva frunze de ţelină (care dau gust nemaipomenit ciorbei), se toacă nu foarte mărunt şi se aruncă în aceeaşi oală.
Am mai pus şi nişte dovlecei congelaţi de care voiam să scap, să nu mai ocupe loc în frigider, am mai pus şi juma’ de cutie de mazăre şi o cutie de roşii tocate mărunt. Şi dacă tot aveam, am pus şi juma de cutie de ciuperci, dar astea nici nu s-au simţit.
Se mai pot adăuga păstârnac pentru cine mai doreşte (eu nu că nu îmi place gustul), leuştean (n-am avut) şi cam orice aveţi prin casă şi vi se pare că merge.

După ce am pus toate legumele enumerate mai sus, plus încă jumătate de pahar de orez pentru consistenţă, am lăsat să fiarbă cam jumătate de oră. Am mai adăugat eu şi un praf de boia iute şi un praf de piper.
Ciorba

Am lăsat-o să se răcească un pic, apoi m-am apucat să mănânc, după ce am acrit-o cu nişte zeamă de lămâie care e sănătoasă şi ţine şi răcealile mai departe de tine (dar merge acrită mai bine cu oleacă de oţet în care au fost puşi ardeii iuţi la conservat)

Şi bineînţeles, dacă asta este ciorbă de peşte originară cam de prin zona Litoralului (că şprotul e peşte de apă sărată), nu am putut să nu îmbin obiceiurile din diferite zone (cum am învăţat de la Radu Anton Roman), aşa că a mers mai bine ciorba după ce mi-au troznit niţel urechile de la o pălincă adusă tocmai din Bihor.

Să aveţi poftă, ca eu am avut destulă pentru 2 porţii de oameni mari :).

P.S. Am lăsat aşa mult la fiert peştele, pentru că mie îmi place să fie ciorba deasă şi peştele să se rupă singur şi să sară în lingură.

Ingrediente:
400 gr făină
500 ml lapte
4 ouă
3 linguriţe rase de praf de copt
1/2 linguriţă rasă bicarbonat
un vârf sare
5 linguri zahăr
1 zahăr vanilat
esenţă de vanilie
6 linguri ulei

Realizare aluat:
1. Se amestecă făina cu bicarbonatul, praful de copt şi zahărul şi se dă prin sită amestecul obţinut.
2. Bateţi albuşurile până nu mai cad din vas.
3. Mixaţi gălbenuşurile cu un vârf de sare şi cu câţiva stropi de esenţă de vanilie.
4. Amestecaţi laptele cu uleiul.
5. Laptele amestecat cu uleiul îl turnaţi peste gălbenuşurile bătute.
6. Puneţi apoi făina în ploaie peste laptele cu gălbenuşuri şi le mixaţi bine.
7. Adăugaţi albuşurile bătute şi mixaţi până e totul omogen.

Coacere:
1. Ungeţi o tigaie din teflon cu un pic de unt.
2. Ştergeţi tigaia de surplusul de unt adunat.
3. Puneţi un polonic de aluat în centrul tigăii.
4. Când aluatul face nişte găurele mici deasupra, întoarceţi clătita.
5. Se scoate pe farfurie, se adaugă dulceaţă, gem, cremă de ciocolată sau alte “finisaje”, dar este foarte bună şi aşa simplă.

P.S.1 Nu folosiţi ulei la prăjit. Din cauza zahărului din compoziţie se va lipi. Untul este perfect pentru acest lucru.
P.S.2 Dacă doriţi să iasă mai subţiri şi mai uşoare, adăugaţi fără frică lapte, chiar până la dublarea cantităţii.