Avem campanie anti-drog, campanie anti-etno-botanice, campanie anti-sida, campanie anti-mitocanie, campanie anti-fumat, campanie impotriva vitezei la volan. Pentru orice ne nemulțumește și provoacă victime, avem o “campanie anti”.

Pe când o campanie anti-politicieni?

Clasa a II-a: 35.90 ron
Clasa I: 55.10 ron
Accelerat. Clasa I. Te aștepți la condiții mai bune, nu? Ei bine, te înșeli.
Să o luăm în ordine, da? Toate îmbinările vagonului se văd, multe șuruburi sunt lipsă, prize (motivul pentru care am luat loc la clasa I) erau câte una la 4 locuri (prize simple, nici măcar duble), ușa de ieșire din zona scaunelor era automată, dar nu se închidea destul de repede (adică dura vreo 2 minute până când binevoia), zona de bagaje era identică stânga-dreapta, doar că stânga avea 2 scaune, dreapta avea 4 scaune, cuiere pentru agățat hainele mai mult lipseau decât erau și aș mai putea găsi încă multe probleme de genul ăsta.

De ce mama mă-sii îmi iau aproape 20 de ron în plus ?

Mă, când iei niște creveți congelați deja decorticați din Auhăn (cum i se mai spune), ai tendința să iei vreo 7-8 căței de usturoi, să-i fărâmi bine de tot cu niște sare, să arunci în el niște ghimbir ras și să îi pui cam 150 de grame de ulei de măsline peste și vreo 3-4 linguri de lămâie și să-l iei la învrăjmășit bine cu mixerul până când se face așa, ca un sos mai gros, cam de consistența unui iaurt slab.

Arunci creveții pe care i-ai decongelat în prealabil (dacă nu ai prealabil, se poate folosi și o oală cu apă rece timp de vreo câteva ore până se decongelează micuții) în sosul respectiv și bagi recipientul în frigider (n.a. recipient= castron, oală, cutie, vas etc. în care creveții sunt acoperiți cu sosul de mai sus, numit uneori și “marinată”).

Lași recipientul cu creveții în frigider cam până când:
1. prăjești niște pâine la toaster sau la sandwich-maker;
2. aghezmuiești niște icre proaspete cu nițel ulei, oleacă de piper și niște zeamă de lămâie (200 gr icre, 150 gr ulei, o linguriță de piper negru, vreo 4-5 linguri de lămâie),
3. plângi de mila cepei roșii pe care o toci mărunt și o zvârli în icrele frecate bine cu mixerul;
4. diverse alte chestii minore și fără importanță de importanță crucială (spălat vase, băut o cafea, fumat o țigară, ieșit și cumpărat lapte, cules prietenă și alte chestii d-astea).

No, când ajungi din nou acasă, scoți creveții din frigider, incingi tigaia de teflon și arunci creveții (pe cât posibil scurși de zeamă) în tigaie și îi lași acolo cam 6 minute (pe la minutul 3 încerci să îi întorci, îți dai seama că sunt prea mici, ar dura prea mult și doar îi amesteci nițel prin tigaie de colo colo sperănd că nu o să se ardă de tot). În timpul ăsta când se fac creveții, iei marinata rămasă și o amesteci cu 100 gr de smântână groasă de țară (sau de hypermarket, că deh) până când se omogenizează bine sosul.

Scoți creveții din tigaie, preferabil dupa ce întâi scurgi uleiul rămas că e cam grețos. Îi pui pe farfurie, torni sosul rece peste ei și băgați în voi ca sparții (considerând că mâncarea asta ai făcut-o ca să o impresionezi pe gajică, crede-mă pe cuvânt că o să reușești :D).
No, aci merge un vin alb, demisec sau sec. Care la noi să fie pe gustul fiecăruia. Eu unul sunt mai țicnit de fel, eu l-aș bea cu un Old Boatman (care-i dulce rău, ai senzația că plânge Ovidiu de vreo 12 ani, dar e mai bine – părerea mea, hâc – :D)

Ei, da. Țigara de după o să aibă un cu totul și cu totul alt înțeles!

Analiză comparativă:

București-Brașov, Brașov-București
Accelerat: 33.1 ron, durată propusă: 3:10
Rapid: 41.3 ron, durată propusă: 2:57
Intercity: 46.1 ron, durată propusă: 3:08

Durata efectivă a călătoriei cu trenul este necunoscută, dar se regăsește în intervalul 4:00-4:50. La o distanță de 166 km!!!

Așeaaaa, și acum avem microbuz, de la C&I.
Microbuz: 34 ron, durată propusă: 3:30
Durata efectivă este dată însă de traficul rutier. Vineri seară, București – Brașov a fost de 3:30 ore, că deh, toți cocalarii pleacă la Sinaia în discotecă. Însă, duminică seară, tot București – Brașov a fost 2:10. Vineri seara, Brașov – București, 2:30.

Rezumat: preț – avantaj microbuz, durată – avantaj microbuz.

Ș-acu întrebările de baraj:
1. Cum pisda ma-sii C&I-ul e pe profit de atata timp (10 ani), iar CFR-ul e în cădere liberă și are și servicii de căcat?
2. De ce nu sunt racolați directorii de la firmele de transport persoane care au profit și să fie numiți în posturi de conducere la CFR?
3. În cazul în care punctul 2 nu este posibil, de ce măcar nu se iau niște lecții de management de la agențiile particulare de transport de către torurile futelare din CFR?

P.S. Nu am luat în calcul personalul pentru că durata lor propusă este undeva între 4:06 și 4:50 ore, la care dacă punem întârzierea medie de la celelalte trenuri ajungem la durate la care am putea chiar să facem comparație deja cu alte mijloace de transport de genul: căruță, bicicletă, moped, scuter etc.

300 gr pastramă de oaie
1 kg spanac (ștevie)
1 cutie roșii tocate
1 cana suc de roșii
4 linguri orez
4 cepe
4 linguri ulei de masline

Se pune o cratiță cu apă și sare să dea în clocot. Spanacul (ștevia) se curăță, se spală, se pune în apă clocotită aproximativ 5 minute și apoi se scurge.
Se toacă ceapa și se pune într-o cratiță la călit împreună cu orezul în uleiul de măsline. Se lasă la foc mic până când ceapa devine transparentă și orezul ușor auriu.
Se adaugă spanacul (ștevia) scurs și tocat puțin, roșiile tocate, sucul de roșii și se lasă până fierbe orezul.
Între timp, se taie pastrama de oaie (spălată nițel să scape de sare) în cubulețe mici, se aruncă într-o tigaie (fără ulei dacă e teflon), se pune capacul și se lasă până când e gata.
Când orezul a fiert, se adaugă pastrama prajită, se amestecă și se mai lasă 3 minute.

Pozele făcute în Real Brașov.


Mirosul era indescriptibil. Groapa de la Glina era un parfum de libertate pe lângă ce am găsit acolo. Părul din nas mi-a căzut, hainele au început să se fărâmițeze, dacă mai stăteam puțin poate că aș fi început să mă descompun și eu.

Eu vă înțeleg fraților că ați angajat o firmă de căcat care v-a făcut proiectul de canalizare și a subdimensionat țevile și astea au început să se înfunde, dar nu credeți că ar fi cazul să refaceți canalizarea în loc să dați naștere unor mirosuri pestilențiale și a unor posibile focare de infecție ÎNTR-UN MAGAZIN DE PRODUSE ALIMENTARE ?!?!?!

Așaaaa…Acu vreo lună s-a aicuat pe la noi pe lângă firmă o pisicuță. O scumpete, cam fricoasă, probabil speriată de oameni. Bineînțeles a știut imediat să se apropie de noi și să ne intre în suflet, așa că în scurt timp toată lumea avea grijă de ea, am îngrășat-o și am pus-o pe picioare. Ne-a răsplătit cu multă dragoste și cu o stare de spirit generală bună. Se vedea pe fețele tuturor colegilor cum începeau să zâmbească atunci când o vedeau ce giumbușlucuri face, chiar și colegii care nu sunt atașați de pisici.
No bun, păcat că într-o sâmbătă a trebuit să o iau să o duc la țară că i se pusese pata omului căruia nu îi plac animalele din firma noastră (da, există și specimene din astea, însă sunt tare curios cum au reușit să evolueze de la stadiul de maimuță). Păcat pentru noi, pentru că micuța Kitty a avut grijă ca din prima zi să se bage pe sub pielea alor mei. Deja după vreo 4 ore de când am dus-o la țară dormea pe umărul maică-mii, iar a doua zi era oaspetele găzduit la tata la piept, între pulover și vestă. Mai jos o vedeți în toată splendoarea 🙂

Testiculența a fost că în aceeași zi, taică-miu a aflat că un vecin are de vânzare nește pui de câine. Talie mică. Ciobănesc mioritic. Și i-a plăcut lui de unul dintre ei când s-a dus să-i vadă. Și l-a luat, că de mult își dorește să aibă un monstru pe lângă el (altul în afară de mine). Și apăi dragii mei, când am ajuns cu mâța-n curte, am văzut și puiul de mioritic care deja e cât motanul nostru de 7 ani 🙂

Eh, weekendul trecut i-am făcut cotețul. Cât timp am lucrat, toate lemnele pe care aveam nerușinarea să le pun pe jos începeau să fie roase de monstru.
Weekendul ăsta, orice treabă aveam, cățelușa era lipita de pantalonii mei cu dinții, mârâia și trăgea de ei. Am spart niște bușteni de grătar…ce, credeți că am scăpat de ea din preajmă? Dacă bușteanul era cât ea, l-a luat la ros dintr-o parte. Coada toporului…LEMN !!! YEEEE…a trebuit să mă duc doar vreo 30 de secunde până în atelier și când m-am intors deja ronțăia de zor la mâner.

Ca să nu mai zic că cele 2 patrupede de mai sus (Kitty și Pufa) au devenit bune prietene, își fură mâncarea una alteia, se joacă într-o disperare prin toată curtea și fac în aceeași ladă cu nisip (mda, câine care face în lada cu nisip mai rar găsești). Iar eu am paznic feroce pentru atelier 🙂

Ce să mai zic, au fost două weekenduri excelente, și în care am mai aflat și că vinul de anul ăsta, chiar dacă e destul de puțin, va trebui îndoit cu apă ca să poată fi băut 🙂

Și sper ca pe 6 decembrie să se împlinească și berbecul la groapă la care visăm și eu și taică-miu de ceva timp.