Vineri 20 noiembrie. Am fost în “Club 99”. Stand-up comedy cu Vio, Costel şi Teo. De Teo ştiam de la mediatizatele deja sketchuri cu “cuvinte vulgare” şi “despre iarbă”. Despre ceilalţi 2, nu ştiam nimic, dar merită să încerc ceva nou.
Să o luăm cu începutul.
1. “Club 99”. Frumuşel. Intim. Plăcut. Capanele de piele. Incomode rău. Mese mici. Scaune pliante şi mai mici. Înghesuit. Conceput nu pentru calitate ci pentru cantitatea de consumatori. Genul de loc în care nu m-aş duce dacă vreau să beau ceva într-o atmosfera liniştită. Eu sunt mai măricel aşa. În scaune nu încăpeam prea bine, pe canapele am zis că nu mă bag că ocupam 2 locuri în loc de unul singur. Mesele sunt atât de mici încât nici un laptop nu încape bine pe ele. Şi pe deasupra mai sunt şi scunde.
Poate totuşi a fost de vină şi aglomeraţia excesivă. Şi căldura groaznică (datorită unei defecţiuni a sistemului de ventilaţie; Teo a promis că se rezolvă până săptămâna viitoare).
2. Băutura. Am luat un “White Russian”. Care m-a dezamăgit complet. Făcut cu lapte în loc de frişcă nebătută, au uitat să pună lichiorul de cafea, gheaţa era cuburi în loc să fie sfărâmată, iar alcoolul abia se simţea. De căcat. Sfat: trimiteţi barmanul la un curs de specializare. Sau luaţi altul.
3. Show-ul. Slăbuţ. Vio şi Costel ar putea să îşi găsească alte meserii. Probabil ar avea succes. Teo a fost ok, şi cel puţin în seara asta i-a fost oferit un subiect spumos de către una dintre corporatistele înţepate din sală. Nu vreau să divulg prea multe că nu ar avea sens să stric show-ul omului.
În încheiere (partea I), nu pot să zic că nu mă mai duc niciodată pentru că aş minţi. O să mă mai duc în momentul în care o să fiu sigur că ventilaţia este reparată (cred că am dat jos vreo 2 kilograme aseară) şi când o să mă interesez înainte de cei care prestează pe la microfon. Vio şi Costel au fost dezamăgitori, iar Teo ştiu sigur că putea mai bine, dar deh…sinusoidele sunt prezente peste tot, inclusiv în carieră şi în inspiraţie.
Aşa. Şi în partea a doua din încheiere, tre să zic şi de public. Ziceţi-mi şi mie, nu că aş avea ceva cu hipstării, dar situaţia era în felul urmăritor: afară friguţ, pe la 10-15 grade. Hipstărul cu fular dat de 2 ori împrejurul gâtului şi cămaşa descheiată să se vada pieptul (concluzie…o fi omul niţel (c)răcit şi vrea să îşi protejeze corzile vocale). Înăuntru. Atmosferă călduţă. La propriu. Coafura rezistă. Hipstărul cu fular. Lumea se adună, atmosfera se încălzeşte (la propriu). Coafura rezistă. Hipstărul cu fular. Sala se umple. Atmosfera devine incendiară. La propriu, erau pe puţin 37 de grade în interior, aerul devenise gros şi cald, mă simţeam ca la saună. În rolul pietrelor încinse fiind eu şi restul clienţilor care transpirau prin toţi porii. Coafura rezistă în continuare. Hipstărul cu fular. Peste posibilitatea mea de înţelegere.
P.S.1. E inutil să spun că media de vârstă a fost cam la 22-23 de ani, nu? M-am simţit bătrân pe lângă ce puştime era p-acolo.
P.S.2. Pentru o definiţie a “hipstărului”, vezi aici.
Încercări 