Gnocchi

Rețeta-i simplă. Cartofi, făină, ouă. Poate parmezan, sare. E simplu de făcut.
Iei un kil de cartofi și îi fierbi în coajă. Îi cureți, îi zdrobești și adaugi 3 ouă (crude și fără coajă). Începi să amesteci și să pui făină. Și te oprești doar atunci când coca nu se mai lipește de mâini și o poți modela. Nu te lua după rețetele care îți spun că trebuie o cantitate exactă de făină. Depinde de tipul de cartofi, de câtă apă absorb ei la fiert, de ouă. Am învățat asta după ce am facut de vreo 2-3 ori respectând rețete.
Arunci făina pe un fund de lemn sau pe blat și formezi șerpișori nu mai groși de un deget. Tai șerpișorii cam cât o aluna de pădure cu tot cu coajă.

Acum urmează partea delicată. Dacă ai răbdare, modelezi fiecare bucățică in forma de minge de rugby și o apeși cu o furculiță să capete forma clasică de gnocchi. Dacă nu ai răbdare, le lași așa cum au picat, că tot același gust o să aibă 😀

Iei o oală, o umpli cu apă și o pui la fiert. Arunci un pic de ulei înauntru, dar nu e musai.
Pui gnochi in apă. Ai grijă să nu pui chiar foarte mulți, că nu vrei să se lipească unul de altul. O să se ducă la fundul oalei. Aștepți să iasă la suprafață (2-3 minute maxim). Îi mai lași 3-4 minute să fiarbă (nu uita că e vorba de ouă crude și făină, deci vrei să se coacă, nu să îi mănânci cruzi). Îi scoți cu o spumieră sau direct în strecurătoare.

Și cam asta e. Cu ce merg? Cu branză rasă, cu ciuperci, cu sos carbonara, bolognese, cu orice. Dacă nu pui sare merg si cu sos de ciocolata, cu branza de vaci, zahăr și stafide, cu miere și nuci, cu absolut ce vrei. Pune-ți imaginația la încercare. Merg și ca găluște în supă sau în tocăniță bulgărească.

Cam așa arată niște gnocchi cu ciuperci

Știu, rezoluția-i proastă, dar e făcută poza cu un telefon.

Sosul nu-i greu de făcut. Iei ciuperci, le tai subțire, le arunci în tigaia în care ai pus un pic de unt și un strop de ulei, le prăjești nițel, le stingi cu sos de soia, cu niște oțet balsamic și un gât, două de vin roșu, arunci și o lingură de melasă (are un parfum puternic și care se potrivește bine cu ciupercile), mai dai un strop de oregano și un strop de chili (cel mai bine un ardeiaș micuț fărâmat bine de tot) și lași să scadă bine de tot. Arunci gnocchi înăuntru, amesteci 15-20 de secunde pe foc și e gata.
Pofte bune.

Mâncare de spanac (ștevie) cu pastramă de oaie

300 gr pastramă de oaie
1 kg spanac (ștevie)
1 cutie roșii tocate
1 cana suc de roșii
4 linguri orez
4 cepe
4 linguri ulei de masline

Se pune o cratiță cu apă și sare să dea în clocot. Spanacul (ștevia) se curăță, se spală, se pune în apă clocotită aproximativ 5 minute și apoi se scurge.
Se toacă ceapa și se pune într-o cratiță la călit împreună cu orezul în uleiul de măsline. Se lasă la foc mic până când ceapa devine transparentă și orezul ușor auriu.
Se adaugă spanacul (ștevia) scurs și tocat puțin, roșiile tocate, sucul de roșii și se lasă până fierbe orezul.
Între timp, se taie pastrama de oaie (spălată nițel să scape de sare) în cubulețe mici, se aruncă într-o tigaie (fără ulei dacă e teflon), se pune capacul și se lasă până când e gata.
Când orezul a fiert, se adaugă pastrama prajită, se amestecă și se mai lasă 3 minute.

Afumătoare home-made (metoda “la rece”)

Am făcut o afumătoare cât am fost la țară, pentru că sunt un fan al produselor cu miros de fum (chiar dacă îmi distrug ficatul). Am tot căutat eu fel de fel de modele de afumătoare, neavând nici prea multe scule, nici prea mult timp de lucru. Am ajuns la schița asta:

Și de la schița asta am ajuns la ceva un pic diferit. Adică am făcut o cutie de lemn de dimensiuni 100 cm x 100 cm x 45 cm (fără fund, normal) și pe interior pe partea lunga am pus 2 scânduri mai rezistente fixate de perete. Mai apoi am taiat câteva bețe la dimensiunile exacte ale lățimii cutiei, le-am învelit în hârtie cerată și le-am sprijinit pe scândurile de care ziceam mai sus. Am obținut suporturi atât rezistente (au ținut o pulpă mare de porc împreună cu vreo 4 slănini fiecare) cât și ușor de folosit pentru că nu sunt fixe.

Șanțul l-am făcut cam de 2 metri lungime, să aibă timp să se răcească fumul și a mers destul de bine. Probabil că ar fi fost mai ok dacă acoperișul șanțului nu ar fi fost făcut din diverse resturi pe care le aveam prin curte. A mai ieșit fumul și prin alte locuri decât pe unde era necesar, dar … per ansamblu a ieșit bine.

Dat fiind faptul că vremea a fost foarte urâtă și umezeala foarte mare în atmosferă, a fost mai dificil cu focul pe care a tot trebuit să îl mai refac cam la 4-5 ore, dar m-am gândit și la o soluție mai simplă (dar ceva mai scumpă atât la construcție cât și la întreținere). Vreau să iau un reșou electric, sau cel mai bine să fac unul dintr-o cărămidă de BCA, pe el să așez o foaie de tablă (cam la 2 cm de rezistență), iar pe foaia de tablă să pun rumeguș ud sau chiar resturi de lemne înmuiate bine în apă și împachetate în staniol. Dar soluția asta poate o să o pun în practică pe la vară. Până atunci mă mândresc cu faptul că slănina ținută vreo 4-5 zile în multă sare și apoi ținută la afumat cam 3-4 zile a ieșit o minunăție. Și fragedă, și gustoasă.

Cam așa arată afumătoarea:

Roşii coapte cu ceapă

Aproape terminasem noi de făcut grătarul, când ne-am dat seama că nu avem cu ce să înlesnim alunecarea bucăţilor suculente de carne întru îndoparea hulpavnicilor care priveau cu ochii înceţoşaţi de foame deja. Şi cum o salată nu se face doar din roşii şi ceapă (singurele legume pe care le aveam în afară de porc), îmi zice colega de bucătărit: “Aruncă roşiile celea pe grătar şi eu mă apuc să tai ceapa!”
Doar nu eram nebun să ies din ordinele atât de stricte, încât fără să gândesc am făcut ce mi-a fost sugerat cu atâta blândeţe si miere în glas.
Am lăsat cele 4 roşii să se umple bine de căldura binefăcătoare a jarului aproape stins, timp în care am mai degustat (aşa se zice la noi când bei cu înghiţituri mici) din palinca luată cu ceva timp înainte de la producători autorizaţi de prin Valea Prahovei. Am mai întors din când în cand cele 8 roşii până când am ajuns la concluzia că trebuie scoase de pe foc: “Sunt gata, tu nu vezi, vrei să se carbonizeze, scoate-le că se usucă de tot!”. Am scos cele 4 din cele 8 roşii pe o farfurie, iar 4 cred că au dispărut într-un univers paralel (oricum, foarte bună palinca, ne pregătim să mai luam weekendul care vine).
Am decojit roşiile, le-am tocat mărunt (cubuleţe cu latura de 6-7 milimetri) şi le-am amestecat cu 2 cepe nu foarte mari tăiate solzişori (cum nu mi-au mai reuşit solzişorii din cauza “oboselii”, a fost tocată mărunt – cât de cât). Asezonate cu o ţâră de piper, o leacă de sare (după părerea mea ar fi mers şi câţiva solzişori de iuşcă), stropite cu nişte ulei şi zeamă de lămâie să nu pice greu, a fost o salată memorabilă pentru orice fel de carne.

Ei şi de atunci a intrat în folclor şi facem salata asta cam la fiecare grătar.

Să recapitulăm?
Câteva roşii coapte la foc până se pătrund bine, câteva cepe, niţel ardei iute, sare, piper, ulei şi zeamă de lămâie. Roşiile se decojesc, se taie cubuleţe şi se pun peste ceapa deja tăiată. Se amestecă şi se serveşte ca garnitură la fripturi şi nu numai.

P.S. Merge şi cu ceapă coaptă, dar pentru cei care nu au probleme cu stomacul, ficatul, bila şi alte treburi din astea. Şi mi se suflă din public cum că ar mai merge aruncat la mişto pe deasupra şi nişte pătrunjel verde tocat. Dar musai să fie proaspăt cules din grădină.

Peste la cuptor

Ingrediente:
2 pesti (crap, platica, pastrav – 1,5 kg amandoi)
1 kg rosii
1/2 kg ceapa
1 sticla de vin alb
1/4 l ulei
boabe de mustar
boabe de piper
piper macinat
sare
maghiran

Pestii se curata de solzi, maruntaie si cap, se spala si se impaneaza cu slaninuta afumata si catei de usturoi taiati pe lung (sa iasa bine aroma in peste). Se alege o tava destul de mare incat pestele sa nu stea inghesuit. Se aseaza un pat de rosii taiate felii (cat mai inghesuit). Pe deasupra se mai aseaza inca un pat de ceapa taiata felii subtiri (2-3 mm). Se aseaza pestii in tava si in burta se aseaza felii subtiri de rosii si ceapa si cateva frunze uscate de dafin.
Se face un amestec din vin, ulei, boabe de piper, boabe de mustar, sare, piper macinat, maghiran si se toarna in tava. Cantitatea de sos trebuie sa fie de ajuns pentru a acoperi straturile de baza din tava. Peste peste se pun cateva felii subtiri de lamaie.
Se introduce tava la cuptor la foc mediu si se lasa circa 3.5 ore, avand grija ca din 30 in 30 de minute sa se stropeasca pestele cu sosul din tava. Se considera ca este gata cand sosul devine consistent.
Se serveste cu cartofi natur.

Nota: Pentru un sos un pic dulceag folositi vin demidulce.