Uite d-asta îmi place mie de okazii punct ro. Nici măcar nu le fac reclamă.

O fi vreo legătură între ele, zic eu, că altfel chir nu-mi inchipui cum au ajuns la așa o concluzie.

Gnocchi

Rețeta-i simplă. Cartofi, făină, ouă. Poate parmezan, sare. E simplu de făcut.
Iei un kil de cartofi și îi fierbi în coajă. Îi cureți, îi zdrobești și adaugi 3 ouă (crude și fără coajă). Începi să amesteci și să pui făină. Și te oprești doar atunci când coca nu se mai lipește de mâini și o poți modela. Nu te lua după rețetele care îți spun că trebuie o cantitate exactă de făină. Depinde de tipul de cartofi, de câtă apă absorb ei la fiert, de ouă. Am învățat asta după ce am facut de vreo 2-3 ori respectând rețete.
Arunci făina pe un fund de lemn sau pe blat și formezi șerpișori nu mai groși de un deget. Tai șerpișorii cam cât o aluna de pădure cu tot cu coajă.

Acum urmează partea delicată. Dacă ai răbdare, modelezi fiecare bucățică in forma de minge de rugby și o apeși cu o furculiță să capete forma clasică de gnocchi. Dacă nu ai răbdare, le lași așa cum au picat, că tot același gust o să aibă 😀

Iei o oală, o umpli cu apă și o pui la fiert. Arunci un pic de ulei înauntru, dar nu e musai.
Pui gnochi in apă. Ai grijă să nu pui chiar foarte mulți, că nu vrei să se lipească unul de altul. O să se ducă la fundul oalei. Aștepți să iasă la suprafață (2-3 minute maxim). Îi mai lași 3-4 minute să fiarbă (nu uita că e vorba de ouă crude și făină, deci vrei să se coacă, nu să îi mănânci cruzi). Îi scoți cu o spumieră sau direct în strecurătoare.

Și cam asta e. Cu ce merg? Cu branză rasă, cu ciuperci, cu sos carbonara, bolognese, cu orice. Dacă nu pui sare merg si cu sos de ciocolata, cu branza de vaci, zahăr și stafide, cu miere și nuci, cu absolut ce vrei. Pune-ți imaginația la încercare. Merg și ca găluște în supă sau în tocăniță bulgărească.

Cam așa arată niște gnocchi cu ciuperci

Știu, rezoluția-i proastă, dar e făcută poza cu un telefon.

Sosul nu-i greu de făcut. Iei ciuperci, le tai subțire, le arunci în tigaia în care ai pus un pic de unt și un strop de ulei, le prăjești nițel, le stingi cu sos de soia, cu niște oțet balsamic și un gât, două de vin roșu, arunci și o lingură de melasă (are un parfum puternic și care se potrivește bine cu ciupercile), mai dai un strop de oregano și un strop de chili (cel mai bine un ardeiaș micuț fărâmat bine de tot) și lași să scadă bine de tot. Arunci gnocchi înăuntru, amesteci 15-20 de secunde pe foc și e gata.
Pofte bune.

Viața lui Kostas Venetis – Octavian Soviany

O carte pe care o pot caracteriza ca ciudată în cel mai bun caz.
Sau să spunem altfel, mi-a provocat scârbă, greață, oroare în timp ce m-a fascinat, simțeam nevoia să o arunc în mare și totuși nu puteam să îmi iau ochii din ea. E o contradicție, un antagonism prin care se poate caracteriza romanul acesta, jumătate demonic, jumătate angelic, la fel ca și personajul principal. Nici până la sfârșit nu știi ce părere să ai despre Kostas, să fie pozitivă, să fie neutră, să fie negativă.
N-am chef să scriu. Am prezentat cartea și nu mă hotărăsc dacă să vă recomand să o citiți sau să stați departe de ea. Sincer.

O zi bună.

Rețete de vară

Dacă vine vara, vine și sezonul în care nu mai intră nici maioneza cu ou prea bine, nici mâncărurile grase rău și în care îți vine să mănânci numai chestii ușoare. Am găsit zilele trecute pe undeva pe meleagurile internetului o rețetă de maioneză din țelină. care-i simplă rău. Și urmează.

Maioneză de țelină:
Se ia o țelină, se curăță, se spală, se taie bucăți și se pune la fiert. Și o fierbi bine, până când se înmoaie. O scoți și o scurgi, o bagi într-un bol și o pasezi bine de tot până iese cremă (preferabil cu un mixer vertical). Apoi adaugi câțiva căței de usturoi (după gust), un pic de sare și câțiva stropi de lămâie si bați bine amestecul ăsta cu niște ulei de masline (nu mult, cât să fie consistența un pic spumoasă). Și ai o maioneză de te lingi pe dește și e bună rău la salata de crudități care urmează.

Salată de crudități:
Ai nevoie de morcovi, țelină (opțional și mere) și niște pătrunjel. Nu dau cantități ca depinde de gustul fiecăruia cum o faci. Cantități egale de morcovi, țelină și măr sunt bune. Pătrunjelul depinde de gust. Razi rădăcinoasele pe răzătoarea mică-mică (cât o ….da !) și mărul pe răzătoarea mai mare că altfel lasă prea multă zeamă. Le amesteci, pui nițel iaurt peste (preferabil d-ăla de oaie și bivoliță – Cedra de la Napolact) și apoi arunci în scârbă și niște maioneză de țelină. Bagi la frigider să se pătrundă bine mirosurile măcar pentru juma de oră. Și merge rece ca berea de bine, mai ales după ciorba care urmează.

Ciorbă de salată:
Îți trebuie cam așa: salată, ceapă verde, pătrunjel, leuștean, dovlecei, câteva roșii, eventual niște lobodă. Cantitățile nu sunt fixe…pui cum și cât ai. Eu am mai pus și niște inimi si pipote de pui, dar poți sa o faci și fără carne și chiar cu alte cărnuri.
Cum am făcut eu:
Am luat inimile și pipotele și le-am pus la fiert într-o oală mare (dacă pui carne, trebuie spumuită, la astea nu am avut ce să spumuiesc). Când s-au muiat bine, am pus toate legumele tocate bine, am acoperit și am lăsat juma de oră spre o oră pe foc (până s-au inmuiat dovleceii).
Am dres de sare și piper și am mâncat atunci, caldă și a fost bună. Ar fi mers și rece dar au fost inimile cam grase.

De dovleceii fierți, asezonați cu un sos din brânză făgăraș (oare când brânza de vaci amestecată cu smântână a devenit brânză Făgaraș și oare cum substantivul propriu a devenit substantiv comun?) pasată cu un avocado (copt bine, sa fie moale, nu să rămână bucăți) și cu pătrunjel tocat nu mai spun că nici nu merită sa fie numită rețetă chestia asta…e doar o mâncare foarte bună…

Influența depresiei asupra capacității creative

E foarte puternică.

Sfaturi

Pălinca merge amestecată cu țuica, mai ales dupa un biftec tartar corect si bine condimentat, dar să nu cumva ca la sfârșit să le amestecați cu nestea de lămâie, că vă apucă o durere de cap de tropăie țânțarii a doua zi. Și asta în condițiile în care țânțarii nu au apărut încă.

Sos de ceapă caramelizată

Ingrediente:
– 3 cepe mari
– 2 linguri ulei de masline
– 50-75 ml vin roșu dulce
– 1 lingură zahăr
– 100 ml sos de soia
– 3 linguri mari de bulion
– 1 linguriță boia iute

Se taie cepele solzișori, cât mai subțire posibil, se călesc în uleiul de masline incins. Când devin ușor aurii (fără să se ardă cumva) se pune sosul de soia amestecat cu zahărul și se amestecă bine. Se lasă la foc mic până când scade și din momentul acela se mai lasă încă 2-3 minute amestecând continuu, pentru a se carameliza ceapa. Se toarna vinul amestecat cu bulionul și cu boiaua și se mai lasă cam 5 minute pe foc, amestecând ușor să nu se prindă.

Hint 1: Dacă sosul de soia nu este sărat (raritate), se pune și sare dupa gustul fiecăruia.
Hint 2: Dacă bulionul nu este acrișor (raritate 2), se pune și suc de lămâie în amestecul de final.

Eu l-am folosit la niște paste de griș fierte, amestecate cu fâșiuțe de piept de pui aruncat in teflon și a fost demențial. Iar a doua zi l-am folosit la un sandwich cu brânză. Și din nou, a fost demențial.

Campanie

Avem campanie anti-drog, campanie anti-etno-botanice, campanie anti-sida, campanie anti-mitocanie, campanie anti-fumat, campanie impotriva vitezei la volan. Pentru orice ne nemulțumește și provoacă victime, avem o “campanie anti”.

Pe când o campanie anti-politicieni?

CFR reloaded

Clasa a II-a: 35.90 ron
Clasa I: 55.10 ron
Accelerat. Clasa I. Te aștepți la condiții mai bune, nu? Ei bine, te înșeli.
Să o luăm în ordine, da? Toate îmbinările vagonului se văd, multe șuruburi sunt lipsă, prize (motivul pentru care am luat loc la clasa I) erau câte una la 4 locuri (prize simple, nici măcar duble), ușa de ieșire din zona scaunelor era automată, dar nu se închidea destul de repede (adică dura vreo 2 minute până când binevoia), zona de bagaje era identică stânga-dreapta, doar că stânga avea 2 scaune, dreapta avea 4 scaune, cuiere pentru agățat hainele mai mult lipseau decât erau și aș mai putea găsi încă multe probleme de genul ăsta.

De ce mama mă-sii îmi iau aproape 20 de ron în plus ?

Seară cu mâncăruri marine

Mă, când iei niște creveți congelați deja decorticați din Auhăn (cum i se mai spune), ai tendința să iei vreo 7-8 căței de usturoi, să-i fărâmi bine de tot cu niște sare, să arunci în el niște ghimbir ras și să îi pui cam 150 de grame de ulei de măsline peste și vreo 3-4 linguri de lămâie și să-l iei la învrăjmășit bine cu mixerul până când se face așa, ca un sos mai gros, cam de consistența unui iaurt slab.

Arunci creveții pe care i-ai decongelat în prealabil (dacă nu ai prealabil, se poate folosi și o oală cu apă rece timp de vreo câteva ore până se decongelează micuții) în sosul respectiv și bagi recipientul în frigider (n.a. recipient= castron, oală, cutie, vas etc. în care creveții sunt acoperiți cu sosul de mai sus, numit uneori și “marinată”).

Lași recipientul cu creveții în frigider cam până când:
1. prăjești niște pâine la toaster sau la sandwich-maker;
2. aghezmuiești niște icre proaspete cu nițel ulei, oleacă de piper și niște zeamă de lămâie (200 gr icre, 150 gr ulei, o linguriță de piper negru, vreo 4-5 linguri de lămâie),
3. plângi de mila cepei roșii pe care o toci mărunt și o zvârli în icrele frecate bine cu mixerul;
4. diverse alte chestii minore și fără importanță de importanță crucială (spălat vase, băut o cafea, fumat o țigară, ieșit și cumpărat lapte, cules prietenă și alte chestii d-astea).

No, când ajungi din nou acasă, scoți creveții din frigider, incingi tigaia de teflon și arunci creveții (pe cât posibil scurși de zeamă) în tigaie și îi lași acolo cam 6 minute (pe la minutul 3 încerci să îi întorci, îți dai seama că sunt prea mici, ar dura prea mult și doar îi amesteci nițel prin tigaie de colo colo sperănd că nu o să se ardă de tot). În timpul ăsta când se fac creveții, iei marinata rămasă și o amesteci cu 100 gr de smântână groasă de țară (sau de hypermarket, că deh) până când se omogenizează bine sosul.

Scoți creveții din tigaie, preferabil dupa ce întâi scurgi uleiul rămas că e cam grețos. Îi pui pe farfurie, torni sosul rece peste ei și băgați în voi ca sparții (considerând că mâncarea asta ai făcut-o ca să o impresionezi pe gajică, crede-mă pe cuvânt că o să reușești :D).
No, aci merge un vin alb, demisec sau sec. Care la noi să fie pe gustul fiecăruia. Eu unul sunt mai țicnit de fel, eu l-aș bea cu un Old Boatman (care-i dulce rău, ai senzația că plânge Ovidiu de vreo 12 ani, dar e mai bine – părerea mea, hâc – :D)

Ei, da. Țigara de după o să aibă un cu totul și cu totul alt înțeles!